agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-17 | |
Privesc in univers si-mi pun o intrebare
De ce oare fundalul este un negru mare? De ce n-ar putea fi un alb orbitor? Si cu stele albastre sa straluceasca usor. De ce universul e infinit si nu limitat? De ce nu putem trai intr-un alb imaculat? Ca sa poti sa vezi intotdeauna ce-ai visat Si sa nu uiti niciodata ,ce acum ai fi uitat. Iar pana sa termin de pus aceasta intrebare, Raspunsul mi-l sopteste o voce induiosatoare Cu parfum de piersica , si aroma de cantare Gasesc ce-am cautat si ma-ntreb…cum…oare? Raspunsul erai tu si tot ce e de tine, Caci tu erai patrunsa de mult timp in mine. Simteam ceva aparte ,simteam ceva frumos, Ceva ce ma atrage intr-un mod melodios. Si atunci eu mi-am dat seama ca se numea iubire O forma a visarii impregnata-n fericire. Uitandu-ma pe cer am vazut multe stele, Si iar ma intrebam de ce sunt multe ele? Ele sunt niste niste litere, cuvinte , fraze de iubire Imprastiate multe pierdute-n nesfarsire. In numar de miliarde ele se gasesc, Insa e greu sa vad una care sa ti-o citesc. Dar o gasesc chinuindu-ma ingrozitor Si spre surprinderea mea, nu era nimic in interior. Era pustiu dar un pustiu frumos, Era rece dar un rece calduros. Caci nici toate stelele din univers n-ar putea descrie Iubirea infinita ce ti-o port eu tie…..
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate