Bucurați-vă oameni

Bucurați-vă oameni
Că sirena războiului
Încă nu plânge,
A disperării chemare,
La lupta cea de pe urmă,
La a păcii și a bucuriei plecare,
Bucurați-vă oameni
Când noaptea, pe cer mai răsar,
Luna și stelele,
Soarele, ce mângâie totul,
Viața și florile.
Bucurați-vă oameni când încă,
Bunicii, mai pot fluiera,
Mergând, prin poieni, pe cărare,
Povestind, de-amintirile vieții,
Purtate în încovoiata spinare.
Bucurați-vă oameni,
Când, copilașii nevinovați,
Mai sunt murdari de ciocolată,
Pe mânuțe și pe la gură,
Când mai avem să-mpărțim,
O bucată de pâine, o firimitură,
La săraci, la câini și la păsările,
Înfometate din bătătură.
Bucurați-vă oameni,
Când în pace vă treziți dimineața,
și când toți ai case-i,
Sunt bine, sunt veseli,
Bucurați-vă când ai noștri ochi ,
Încă, mai pot privi, frumusețile naturii,
În liniște, de la ferestre.
Bucurați-vă oameni că Dumnezeu,
Greșelile noastre și ale lumii,
Mai poate să ierte și încă
Mai poate, atâtea să rabde.
Bucurați-vă oameni,
Cât mai puteți cânta, ruga și cere,
Domnului, să ne de-a mângâiere,
Și să ne ierte de toate,
Câte știm c-am greșit,
Căci ne bate necazul la ușă,
Și încă nu credem că vine,
Al nenorocirii, început de sfârșit.
De care, ne-am temut
Și vai! Cât ne temem.
16-02-03