Ne-am hotarat sa scriem un poem pentru doua vaci,
repede si bun,
pentru ca daca banii nu ajung la timp,
va trebui sa parasim campia,
chestia aia mare si verde,
plina cu colti de elefant,
acolo unde m-am agatat de lacrimile tale,
de radacinile gandurilor,
aveai ochii lungi si subtiri,
ca frunzele copacului umbrela,
de la ultima noastra intalnire
am ramas doar cu praf si scoarta macinata,
inca ma mai legan pe ele,
si imi pastrez cu atentie gura inchisa,
capsata.

Ne-am hotarat sa scriem un poem pentru doua vaci,
n-am gasit niciuna,
ingerii elefantilor sunt teribili,
ma impiedic in tonele de fildes risipite de-a latul campiei,
rasfatandu-ma goala
sub soarele de iarna,
nu te asteptai sa fiu femeie, nu-i asa?
ti-am atarnat coltii de gat si acum
te prefaci mohorat,
nu conteaza,
te vei intoarce peste ape precum sunetul,
batrana din gradina
ne visa cu un singur ochi deschis,
ne-a ghicit in solduri, in umblet, in saruturi,
ca vom sosi calare,
tu in bratele mele, eu pastrata in tine,
capsata.

"Hai sa ne luam desertul"
Iti mangaiam ochii tai lungi, tu imi compuneai o surioara
intr-adevar vom sosi calare,
mainile mi-au crepat, incrustate in pielea ta,
am hranit orataniile,
am hranit vulpile,
am adapat ingerii elefantilor,
cu inima surorii mele,
am facut focul impreuna, tu in mijloc,
eu dansand in cercuri,
pana cand mi s-au innegrit unghiile,
pana cand sudoarea s-a desprins de noi,
levitand,
aplaudand,
mi-ai daruit un pestisor argintiu, mut,
banuiam eu ca ti-e frica sa-mi vorbesti,
ne-am propus sa scriem un cantec pentru doua vaci,
si uite ce-a iesit.

Arta poate sa te incurce uneori.
Ma duc sa mai tai niste lemne pentru foc.