Clipe se târăsc agale,
Tot mai leneșe se scurg,
Stau și-ncerc s-aleg o cale,
Viața-mi pare un amurg.

În sensibila-mi ființă
Se lovește gând cu gând.
Nu mai am nici o credință,
Nu mai știu ce vreau, ce sunt …

Plin doar de iluzii moarte,
Am lăsat fără să știu
Valul vieții să mă poarte
În haoticul pustiu.

Fals prin fire de oglindă
Tainele îmi sunt străpunse
Și mereu vor să mă prindă
Umbre de dureri ascunse.