și-n seara asta jinduiesc la pijamaua ta
să-mi răstignesc singurătatea-n ea

îți voi lăsa și ție o fărâmă
(ca să mă recunoști )
în partea stângă a însingurării tale
vei aduna bucată cu bucată
și mi-aș dori să-nveți
singurătatea pe de rost
iar eu îți voi transcrie dimineața
cu virgula răsăritului
pe umărul sufletului tău
deghizat în fiori

acum te du, mă lași cu ea,
singurătatea,
e porția pe care zilnic o voi lua
și nu te voi mai întreba:
când îți vei potopi singurătatea cu a mea ?