Iarăși teii se întorc
Prăvălind spre noi miresme
Nebunia înfloririi îi transformă
În efluvii verzi de soare
Și-mbătați sub poala lor
Ne iubim pândind lumina
Ce împarte printre frunze
Umbre-ntoarse pe pământ
Și-ntr-o ploaie dulce
de parfumuri ce ne-ncearcă
bântuim sorbind făptura
florilor ce ne colindă.
Mai apoi sub clar de lună
Liniștea din tei coboară
Și pe banca adormită
Ne iubim pierduți în noapte
Tu ești rege, eu regina
teilor ce înfloresc la poartă.