E atîta dimineață
in privirea ta
încît îmi cresc flori
pest răni
iar lacrimile
îmi ard amintirea
cu flăcări de dor .

e atîta primăvară
in zîmbetul tău
încît simt poezii
unduindu-mi visele
iar vidul din inimă
se imbracă
in constelații ,
eoni de fericire .

e atîta ocean
în inima ta
încît am loc să-mi scald
tremurul ce l-ai zidit
odată cu trecerea clipei ,
cînd iernile erau albastre .

e atîta fior
în lumile tale
încît plîng
neputînd sa le trasez
decît contururile ,
linii cu farmec
vibrînd simfonie !