E liniste , dorm gandurile
catapultate din graul secerat
in amintirea despre tine ,
putin mai albastra acum decat
celestul atarnand deasupra sufletului meu ,
e liniste si-ti simt ochii vapai
inundandu-mi incercarea de dor ,
pasarea clipei ma fura in zborul ei
imitand fericirea , o gratie canta aproape
la fel cum era in ziua cand te-am sarutat
intaia oara din varful sperantelor
pentru paradis dar viata-i un vis
trecut prin gaura acului ce ne inteapa
talpile acum la mantuirea clipei in ingeri ,
e liniste si pot auzi versul farmecului tau
primenit pe undeva prin colturile dragi mie ,
pot simti vazduhul cum plange cu doruri ,
nerostirea ta imita caderea serii in mare
si-i atata liniste ca nici inaltul nu mai respira
decat cu mangaierea trecerii zilei ,
e liniste si-ti simt gandurile cum tresar marmoral
pe calea ce-o calc de-atata timp spre inima ta ,
spune-mi ceva sa pot adormi cu iluzia ca
te-ai strecurat in poezia ce-o scrie
secunda renuntarii la dorinta ,
dar e liniste si simt atingerea
eternitatii viitoare furandu-ne visele ...