agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2921 .



Liftul care nu coboara
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [simona laura ]

2004-06-01  |     | 



de cand la etajul depresiei mele nu opreste decat liftul care urca,
privesc cu indivie miscarea de om cumsecade a baiatului de la administrativ
miscare de eleganta elvetiana, cu care ultimele urme ale strazii tale pe pneuri proaspat spalate
ma abandoneaza definitiv.

de cand tu, dragoste mea, executi la mare rafinament acest vals
pe amplasament de cuvinte parasite de orice tentatii onirice
pasta de dinti are un gust de moarte, de doamna cu mersul pe poante
care coboara la stilul “no problem” pe schelele celor ce pun la etajul depresiilor
cateva reclame cu zambete blend-a-med – cat amuzament –

doar pentru tacerea batranei pianole mai vine cate un vizitator (de regula amator)
uneori un client pentru depresie la vanzare, licitatie fara strigare
la care nu ajunge niciodata curtea de conturi, garda financiara,
se incaseaza solitar orice impozit pe gand, pe tacere, pe disperare, pe har.

aici se serveste cafeaua la orice ora
nefiind niciodata prea tarziu pentru o insomnie, pentru o epuizare, pentru o alta halucinatie de uitare
acum nu se mai joaca sah - un rege a dat mat la regina - cat non sens, cata rutina -
se urmaresc insa filme cu gandiri academice, cu oscar pe generice
se gatesc si vip-uri la rotisorul cu clipuri; sui generis toti imi zic ca e bine la la etajul disperarii, la mine
etaj la care as fi crezut ca sunt singura, daca intr-o dimineata cineva nu mi-ar fi urat “o zi buna”
apoi mi-a pus la sacou un martisor, a zis ca asa a calculat si ca e timpul pentru schimbari de decor

da, dragostea mea,

paradigma asta de viata continua pe schema arhicunoscuta : de mic secret
- care doare, e orb si surd si fara scapare -
si din cand in cand, cu un gest pestilent, face la zar uneori cat un cent.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!