atat de mare te-ai facut
inca nu mai gasesti cizmele uriasilor
mergi drept cu capul plecat mereu
il ridici doar la rasetul copilului
de departe din tine se aud clopotele
te imbraci mereu in haine de sarbatoare
sau in cele de doliu cotidian
nu te mai cuibaresti
fiindca lectiile sunt invatate
ai piele de reptila si
pete de epiderma doar pe inima
adanc
respiri batand pasul pe loc
si zambesti obosit cand
intalnesti zane bune

ai sa te faci copil din nou
in uitare