amintește-mi drumul printre zarzării
acri luminoasă iarnă încălzind liniștea
tulpinelor de felinar căruia manglitorii
i-au furat ornamentul vândut aer vechi

hârtia mi-e groapă cocoloșiți-mi inima
am forme ciudate poate mă faceți avion
peste stânca viselor mișună furnici roșii
cărându-mi rupându-mi drumul zburat

mi-a rămas dezbrăcată coloana umbrele
mi le-au speriat alți manglitori de hârtie
îmi cade epitaful scris pe furca pieptului
furnicile trag îmi trag literele nesufletul

groparii așteaptă joacă monopoly stone
mi-au furat costumul și pantofii cei noi
“la ce vă trebuie praleo la ce vă trebuie
țoale ajunge-vă prea că v-ați pus hotel”