Visul

Plutesc in infinit,
Soarele imi incalzeste aripile
Ma afund in nelinistea universului,
Strapung aburul neantului cu adierea bratelor
Ma opresc in verdele pamantului
Simtirea mi-o alina
nelinistea furnicilor si zumzetul albinelor
Ating clipa de nemurire,
In care descopar nociva stare de irealitate existentiala.
Ard in neputinta,
Flacara ma pustieste,
In definitiv sunt eu insami
o raza de universalitate
in imaginatie comprimata.

Dualitate non-existentiala
Nerabdare aprinsa de voci,
sunete,cuvinte mormaite,
eretism,pulbere,scrum
in nefiinta.