Imi place sa sorb fumul din candela uitarii
si sa-mi creez un viitor pe placul mau,
pacat ca am in mine acea forta-a ratarii
ce ma mananca cum o face-un leu.
Sa uit ma zbat, dar totusi ma gandesc
ca am platit prea scump acele lectii
care acum in suflet ma plesnesc
lovindu-ma cu trupul de peretii
cei reci ai clasei care m-a ichis
dorind sa ma invete ce inseamna viata
si iata ca-nvatai, si-avui un vis
si-apoi trecutu-mi fu cuprins de ceata.
Pasrati a uitarii flacara aprinsa
dar niciodata tare si mai ales nu stinsa.