...dacă n-ai fi tu
poem cu margini albastre spre mine curgând
mi-aș întoarce capul spre roțile mașinilor ce strivesc flori pe zebre
și stană de piatră aș fi pe loc
cuvântul mi-ar cădea pe față
și sângerând aș face ultimii pași din moartea lebedei
sau luna mi-ar secera iarba
cu o ploaie amară...
dacă ești
cobor desculță în cântecul frunzei
și mă găsesc
ce fericită sunt
parcă știu cum e albastrul tău
și parcă știu de ce ia foc pasărea phoenix
fericită iarba se mărturisește pe sine
când sufletul mai mare decât trupul
încordat ia forma sentimentului topit
a dorului tradus în zâmbet unic
ia forma ta
dragul meu drag

mărturisesc: iubindu-te mă nasc vie.