caii prabusiti sub povara
in ei insisi ca un cort
sub prea multa zapada
coastele de pinteni strapunse
sangele care n-a mai zvacnit
suvita firava de suflet pe buze
ochii lor umezi scaldati de uimire
coama de vant inca infiorata
pendula in ceruri batand
ora exacta

tu nu accepti c-au murit
stiai bine cat erau de incapatanati
nu-i mai lovi degeaba-i mai bati
sufletul nu poate fi atins decat
de-un alt suflet

rupe biciul de genunchiul tau tare
salta pe umeri povara
pe care n-au putut s-o mai poarte
leapada pintenii zabala in drum
e ora din zi e ora din noapte
cand ai sa cari prin viata spre moarte
manzul orfan manzul nebun

zadarnic astept sa treaca un inger

n-a trecut nici ingerul de 10 ani
nici ingerul de 20 de ani
si nici cel de 30 de ani
nu mai vine -
furnicile in truda lor zilinica
se-opresc o secunda ironic
zambind inspre mine

au inceput sa mi se macine dintii
si sa ma napadeasca balariile
ca pe-o statuie de prea mult timp
nevizitata -
crezand ca-s decor furnicile
m-au ingradit cu gard de fier forjat
au pus o banca si-o poarta

eu stau si astept mai departe
refuzand sa cred ca zborurile
au fost anulate -
probabil ca ingerii intarzie
sau au ramas inzapeziti

nu va suparati ca va intreb:
n-ati vazut trecand un inger pe-aici