Uneori
Îi era atât de frica singur sa copilareasca
Încât tipa dupa mine
Amagindu-ma cu tot felul de jucarii
Plictisitoare
Pe care le ascundeam
Una câte una într-o groapa
Victorian
Le aruncam într-o groapa
Asa mai uitam ca se tinea scai dupa mine.

Uneori
Îi era atât de frica singur sa întinereasca
Încât striga dupa mine
Aducându-mi tot felul de injurii
Pe nerasuflate le aducea
Fara sa-l ascult
Ma apropiam încetul cu încetul
Cu pasi precauti
Aproape ca ne atingeam.

Uneori
Îi era atât de frica singur sa îmbatrâneasca
Încât ma chema lânga el
Gândindu-ma prin preajma
Adulmeca iertarea cu degetele
Si ma chema sa-i fiu aproapele

Uneori
Nu mai reuseam sa scap
Desprinsul era ca o mana cereasca.