deja mă pândesc în somn
lacustre drumuri
sandaua de nisip a mării
își cască talpa udă și mă devoră
ronțăind stridii albastre
fosforescente
genunchii neliniștiți ai fluturilor
obosiți, asudați de soare
alunecă epuizați
prin arhitectura
incertă a valului
sinucigându-se

-bistroul din Cannes
palmierii din Nice,
la Promenade
hotel Negresco-
septicemia memoriei
bolborosind deja
a soare și a fluturi aurii

și tot ceea ce se întâmplă
dinspre mine

acut
ca o lunație confuză a ierbii.