Ramâi la marginea zilei, iubito
când stropi de lumina se cuibaresc
cu sclipire de fosfor
pe umerii tai arcuiti ca undele vremii

curând vom fi patrunsi de inefabil
livida nemiscarea va secreta tacere
si vom uita de noi

ne vom împreuna palmele
ca doua toarte de amfora
si neclintiti vom ramâne sub cer
precum un stâlp de poarta apolina.