…Și horeau bețivi cu țațe
Umbrele-i pișcau din zbor,
Eu stăteam cu ea în brațe
Cu femeia de ne-dor.

Mă scurgeam sub stea polară
Vin cu sânge diluam,
Pe genunchi juca sprințară
Fericită c-o luam.

M-a sedus în ceas ferice
Să mă vadă logodit
Nu în mâzga de aice
Dar în cea din infinit.

Doamna balului deliric
Ce vărsa din ochi scântei
Nu era un demon liric,
Era moartea mea. Și-a ei.