Din cand in cand am chef de-o nebunie
Si inventez ceva, vreuna, pe moment,
Sa ma ciupeasca, sa tip ca sunt vie!
Prea am raspuns de-o vreme doar: absent!

Sa rup monotonia din trist al zilei aer
Si ritmul sa-l schimb, sa-l fac alandala,
Sa frang din nou, voit, la canepa din caer,
Sau lantului de aur sa-i sfartec iarasi zala.

Ce viata-i aia fara nebunie?!
Si unde-as fi acum fara ce-am nebunit?
Furtuna se-ascunde in vantul ce-adie,
Iar linistea de astazi deja m-a obosit.

Insa nelinistea m-ar obosi la fel.
Alternante, permutari prin hazard...
Cand sunt acasa, n-as vrea la hotel?!
Si-n curte de sunt, nu vreau peste gard?!

Ma simt si poate sunt mereu un leopard,
Cu pete miscatoare, in forme negre-brune,
Si nu stiu de-s pete, e poate doar un fard,
Un praf in forme stranii al orelor nebune.