agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-06-25 | |
Mi-am lasat ochii pe Salusa Secundus,
infasurati intr-o carpa rupta din rochia mea de mireasa, i-am ingropat in coltul de taina unde imi plangeam durerea cand mai murea cineva, in locul acesta vor creste patru copaci cu crengi rosiatice si mere dulci, cu palme in loc de frunze, "ce mai copac ciudat" va zice lumea dar eu voi sti ca mi-am lasat ochii sa vada minunile pamantului. Mi-am increstat nmele tau in vene, cu litere boltite pentru ca sangele sa nu-l poata sterge, de-atunci fiecare vena pulseaza in silabe iar inima mea e toata o simfonie. Astazi m-au vizitat preotii tatei. Am tinut tot timpul mana dreapta inchisa, asa cum m-ai invatat, pentru ca vantul lor sa nu poata trece prin mine. Sunt poarta ta. Am fost si eu candva femeie. Am iubit si eu un tanar sardaukar, verde si aspru precum samanta de capsune. I-am ingropa inima aici, apa i-a ramas pe Arrakis. Mi-am strans lucrurile intr-un cufar, si camera s-a prabusit zdrobindu-mi calcaiele insangerandu-mi genunchii, sa nu te mai plang, sa nu te mai cersesc inapoi, oricum nu mai aveam nevoie de ei. Veneam la tine. Nu reusesc sa-mi aduc aminte cum am sa ma imbrac la inmormantarea ta. Atunci, am sa jur ca nu voi mai bea apa niciodata. Preotii tatei mi-au adus o floare neatinsa de roua, uscata precum desertul in care mi se vor infunda buzele, neteda precum lumina care imi va strapunge orbitele goale, calda, calda, unghiile mi-au cazut la atingerea ei, urletele cainilor mi-au sfasiat urechile, am invatat ca daca vreau sa-ti pastrez cuvinte de iubire mai bine le ascund sub piele, sau in capcanele de vant de pe lumea ta. Asa le vom putea bea impreuna la ceasul intoarcerii mele. Mi-am ingropat ochii pe Salusa Secundus sa nu te mai visez intors cu spatele, plin de fluturi aurii, sorbind din sufletul meu plin de intelepciune mi-am ingropat ochii, mi-am smuls bratele, mi-am zdrobit dintii. Nu mai aveam nevoie. Veneam la tine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate