agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-06-27 | | Înscris în bibliotecă de Ismail Lazariuc
Mă rogi c-un surîs și cu dulce cuvînt
rost să fac de semințe, de rarele, pentru Eutopia, mîndra grădină, în preajma căreia fulgere rodnice joacă să-nalțe tăcutele seve-n lumină. Neapărat, mai mult decît prin orașul rumorilor, c-o străduință mai mare decît subt arcade de flori, voi umbla primăvara întreagă prin tîrguri căutînd vînzători de sămînță. Mi-ai dibuit aplecarea firească și gustul ce l-am pentru tot ce devine in patrie, pentru tot ce sporește și crește-n izvorniță. Mi-ai ghicit încîntarea ce mă cuprinde în fața puterilor, în ipostază de boabe, în fața mărunților zei, cari așteaptă să fie zvîrliți prin brazde tăiate în zile de martie. Am văzut nu odată sămînța mirabilă ce-nchide în sine supreme puteri. Neînsemnate la chip, deși după spiță alese, îmi par semințele ce mi le ceri. Culori luminate, doar ele destăinuie trepte și har. În rînduri de saci cu gura deschisă - boabele să ți le închipui: gălbii, sau roșii, verzii, sililii, aurii, cînd pure, cînd pestrițe. Asemenea proaspete, vii și păstoase și lucii culori se mai văd doar în stemele țărilor, sau la ouă de păsări. Semințele-n palme de le ridici, răcoroase, un sunet auzi precum ni l-ar da pe-un țărmure-al Mării de Est mătăsoase nisipuri. Copil, îmi plăcea, despuiat de veșminte, sa intru-n picioare în cada cu grîu, cufundat pîn' la gură în boabe de aur. Pe umeri simțeam o povară de rîu. Și-acuma, în timpuri tîrzii, cînd mai văd cîteodată grămezi de semințe pe arii, anevoie pun cumpăt fierbintei dorinți de-a le atinge cu fața. De-alintarea aceasta mă ține departe doar teama de-a nu trezi zeii, solarii, visătorii de visuri tenace, cuminți. Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor! Un gînd de puternică vară, un cer de înaltă lumină, s-ascunde în fieștecare din ele, cînd dorm. Palpită în visul semințelor un foșnet de cîmp și amiezi de grădină, un veac pădureț, popoare de frunze și-un murmur de neam cîntăreț.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate