Ne jucam prea mult cu iubirea
incat intr-o zi din capetele ei
incepusera sa rasara niste umbre
unele cu reflectii de flori argintii
altele cu zambetul norilor pentru ploi ,
credeam ca sunt doar holograme ale dorului
incidental rasarite in acele locuri
in care iubirea se arata mai plapanda
sau credeam ca sunt doar urme de fior
inverzit la confluenta aripii
cu litera legii regala ,
dar cine poate sti ...
ne jucam printre cuvinte ,
printre renuntari si fantasme
pana odata vedem ca linia orizontului
se deschide cu ochi de copii
si fara sa prindem de veste
ne inghite cu tot cu iubire

apoi linistea incepu sa creasca
de peste tot fara lacrimi