Intre rau si bine


Ma-mbolnavesc de dorul tau, in mine mor,
O, de stiam ca fara tine nu-i deloc usor!
Ce-as fi facut? Acelasi lucru, fara vreun regret;
E nebunesc, chiar de respir mai greu si gem incet,
Si-abea astept sa te revad, aproape tremurand
M-agat ca de un fir de par de-un ultim gand:
Ca te voi revedea curand.

Nu-ti para rau, nu esti tu vinovata...
Desi nu cred ca voi scapa vre-odata
De dorul tau atunci cand esti departe,
As vrea sa cred ca voi fi EU la noapte,
Dar am cu mine multe parti din tine,
Si amintiri, din tot ce-a fost mai bine
Si va mai fi si vremea care vine.

Ma sting usor, incet, incet in mine mor,
Te-astept sa vii de-atata timp si nu-i usor,
Dar voi renaste mai puternic ca oricand
Atunci cand tu-mi vei disparea din gand
Si-o sa apari in fata mea. Plangand voi saruta incet
Si ochii tai, si gura ta, si dulce mi se va parea
O lacrima pe fata ta.

Pentru un om poate-i prea multa odata
Dar pentru suflet, nemurirea toata
Nu e de-ajuns. Caut prea multa bucurie
Si poate vreau prea mult; prea mult sa fie?
Te vreau pe tine, oare e putin?
Daca era, acum te-as fi avut in brate
Si n-as mai fi-durat atata chin.

Poate e rau dar pentru mine
E raul care face bine!
Tu esti a mea, eu sunt al tau,
Oare ce poate fi mai rau?