Gandul se inverzi repede
golit de ale sale pacate
cand incercam sa retusez
marginile interioare
cu libera trecere a copiilor
catre primul sentiment
din care izvoarele
unor ceruri ne lacrimau
cu mai mult zbor decat
puteam indura
in lipsa aripii
acelor doruri cu care
ne pictam zilele mai des
decat umbletul
corbilor prin luna .
Gandul deveni umbra
si se aseza la
capatul tau sa-ti sopteasca
linia in care am tresarit
putin mai departe
de marginea zorilor
lacrimand cu acele
petale din care
inima ta isi extragea
seva si ea intersectata
de miracolul
dezvelirii din piele .

Putin mai aproape
clipa radea in hohotul
strazii de nebunia
binecuvantarii cu lacrimi ,
tu erai posedata de farmec
iar eu iti cautam ochii printre
picurii de ploaie cu care
soarele ma ardea
peste ganduri ...