cutreier mările
lefter de sentimente în piele de navigator banal părăsit
am găuri în cală fiecare auroră scufundă vise și lumea
mai are porturi de sticlă unde n-am andocat niciodată

gâtul lung
de ceață leneșa himeră legănându-și trinca se prelinge
trist imolată ploaia își răsfrânge norii în delfinii palizi
ca un asfințit al culorilor de mucegai crecut între oase

rădăcini lavale
scotocesc izvoare lăuzele șleauri alăptează aburi morți
rupe viitura-hidră ginte rupe neamuri strică împărțeala
rupe garduri porți apăsând coarnele plugului de aramă

violează prispe
freamătă de groază geamurile oable sticlesc ochi nebuni
scheaună-n cotloane javrele a moarte arătându-și colții
vechilor stăpâni căzuți în dizgrația dresorilor academici

fulgerul înfige
gheare în umărul meu pe care liliecii au desenat hărțile
către aulele murdare peșterile fierb suferința oxidează
venele-liră au înecat portativele în inima anotimpului

au albit berzele
aruncă-le cozile de aer încremenite oblic la suprafața
epavelor putrezite amintiri sub fracul dirijorilor uitați
prin saloanele tinereții în care și-au maculat inocența

angelică scârbă
portdrapelul inutilelor și ostentativelor faceri de bine
încoronate magna cum laudae pe creștetul neprihănit
al ultimei fecioare din casta născătoarelor de scafandri