Prezența mea
te-mprejmuiește din nou
precum încă un strat de piele.
Îți respir
ușor
contururile
și plăsmuiesc cortine de argint
peste firavul punct de sprijin
al podului.
Cu aripi rupte
umplu depourile vieții
doar cu sunete de fluier
și ancorez cu fiecare stea
lângă vena torentului
să-ți încarc rezervoarele gândului
cu amețitoare
cântece de cascadă.