Lacul avea in el dorinta;
Langa ea, privirea otravita de ramuri
Sinucigasa privirea
Cand ridica ochii spre cer:
Sa se reverse in stele
Cu tot cu pesti.
…
Numai umbra lacului, ce eram,
Pe inserat
Ma agatam disperat de munte
De inca un munte disperat
Cu umbre furisate in suflet
Cu suflet umbrit de dor
Si dor de lac sinucigas
Spre Calea Laptelui revarsandu-se
Cascada de stele
Si pesti muti si mirati:
De unde atatia frati intru stele?
Si oceanele se sinucid noaptea?