Spre un trecut gonit de întâmplare
Închis cândva sub alt firesc zăvor
În jocul nostru ne pierdeam ușor
La un pahar de vorbe dulci amare

Absenți certam în zări câte-o simțire
Urmând pe trepte roțile de foc
Rămase-n locul anilor în joc
Atunci când ne-ntrebam despre iubire

Vorbind mereu de linii esențiale
Ce ne despart, vezi, fără vreun sfârșit,
De jumătăți ce s-au oprit în cale

Din alte vieți sau timpuri de iubit
Și desenam… destinului spirale
De câte ori cândva vom fi murit