Nu puteam sa ma ridic
caci genunchii mi se lipira de stele ,
eram atins cu sufletul de ele
si dorurile-mi lacrimau un pic .
Paralel cu vazduhul intins
erau inimi si taine rostite ,
ma rugam intre clipe cu sufletul prins
si genele ude , de ceruri lipite .
Dintre ploile reci imi zburau amintiri
despre locul cuminte al zarii
ce nu demult respira cu iubiri
si ne topea visarea in vuietul marii .
Eram atunci oglinzi curate ,
furati sperantelor din stea
si lacrimam spre ceruri aripile-nalte
eu gandul tau , tu taina mea !