Observând frecvența substantivului “frecvență” în catrenele d-lui Dumitru Cioaca-genuneanu, și sesizând o oarecare teamă a autorului față de semnificația cuvântului în contextul respectiv (teamă care pe undeva este împărtășită și de subsemnatul), într-un gest de inconștiență am compus catrenele de mai jos. Așa că, d-le Genuneanu, dacă dintr-o întâmplare veți citi aceste umile rânduri pe care în nemernicia mea mi-am permis să le scriu, vă rog să-mi acordați clemență ca unui novice bicisnic ce mă aflu și să nu mă desființați definitiv. Doamne-ajută!

cand vad ce-mi ceri ca frecventa
natasa eu nu ma mir
c-ai un boy friend la urgenta
si-altul chiar in cimitir. (Natașa, lasă-te de crime, de Dumitru Cioacă-Genuneanu)

Opinie personală

De Genu-mi place cel mai tare
Cum ține el în front cadența.
Cu fetele probleme n-are,
Are probleme cu frecvența.


Altă opinie avizată, din sursă neconfirmată

Mor de ciudă toți băieții
Uimiți de a lui potență
C-a absolvit școala vieții
La cursuri fără frecvență.


Foaie verde lobodă, gura lumi-i slobodă

Genu cu a lui frecvență
E suspectat de abstinență,
Deși de când sălta-n buiestru
N-a trecut nici un semestru.


Diagnosticul specialiștilor (nu neapărat ingineri)

Când nu-ți mai iese pasența,
Când nu poți să mai ții trena
Și când nu mai prinzi frecvența,
Vinovată e antena.

Când antena e beteagă, cine poate s-o mai dreagă

Deși ce-i val ca valul trece,
Tu să-ți păstrezi sângele rece,
Căci încă nu-i nimic pierdut
Cât sunt pastile de putut.
Părerea mea!

P.S. Personajele din elucubrațiile de mai sus sunt imaginare. Orice asemănare cu persoane reale este aproape întâmplătoare. Musca de pe căciulă poate sta liniștită.