Singur in pat
nedospit,
pe cearceaful pătat,
de amintirile ei.
Privesc pierdut,cum trec
clipele vieții.
O noua provocare!
Fereastra inimii
o deschid.
Aerul proaspăt al speranței
stăbate
cămările păienjenite.
Consolare !
Dulce imbărbătare !
Cafeau de dimineață,
cumpana singurătății,
te asteaptă.
Parfumul ei este
irezistibil.
Un imbold,
De a fi propriu martor :
Al unei alte zile,
Al unei alte iubiri,
Al unei alte dureri,
Al unei alte decepții.
Traversez zâmbind
Prăpăstiile vieții.