agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-07-11 | |
țin frâul luminii în slaba mea mână
îmi sunt călăreț și-mi sunt început niciodată caii nu au plâns împreună stăpânii pe care din șa i-au pierdut 13 călăreți purtau cămașa stelei coborâte-n har tineri ignoranți dar largi în ambiții dimineață de vise și fără hotar cine nu vede niciodată nu crede 12 apostoli împărțeau pita grâului bătut în scări bob cu bob strângea umbra risipa decălțată și descălecată uneori cine nu aude nu poate răspunde 11 călăreți scuturau măslinii rodul se împotrivea arcuiau brațele crescute frunze de foc talerul nopții jumătăți moarte se zbătea cine nu arde niciodată nu cade 10 apostoli cărau pe umeri cuiul verbelor-floare coastele îmbrățișau rădăcini de sicriu roșeau putrezeau nevinovate fecioare cine nu tânjește nu păcătuiește 9 călăreți deșirau țesutul fețelor de învățător un porumbel de aer le ținea pletele să le fie mersul clar și somnul ușor cine nu învață n-are nici o față 8 apostoli spălau din mersul cailor picioarele rămânea în urmă mâl nemaivăzut în care oamenii își sădeau ogoarele cine nu iubește nici nu pătimește 7 călăreți sfințeau fiecare zi a săptămânii se temeau de cei care pe jos îi urmau și își ciopleau bețe să alunge câinii cine nu se teme nu își taie lemne 6 apostoli treierau de pe cal fruntea recoltei tulpinile se întăreau neroditoare jelea neputincios stăpânul holdei cine nu culege nu poate petrece 5 călăreți se purtau prin târg trup de prinos sminteau naivii judecătorii îi băteau cu biciul cel mai ud și mai gros cine nu preumblă n-are nici o umbră 4 apostoli tăiau în puncte cardinale cruce cerul se sprijinea nepăsător pe ea bietul cal abia o mai putea duce cine nu se cară nu poate să moară 3 călăreți se înșirau pe cuie în picioare mulțimea iubește moartea violentă mânau calul cu pinteni de sare cine nu suspină nu scapă de vină 0 apostoli de ceilalți doi nu se știe nimic povestesc morile că s-au luptat odată cu unul înalt și slab altul mic și voinic dar niciodată caii nu plâng împreună călăreții care gonesc risipit țin frâul luminii în aspra mea mână sunt mie stăpân și mie sfârșit
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate