agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-07-14 | |
alergam printre urzici diluviene
verdele frunzelor era un ocean de rechini nu mă temeam eram cel mai rapid înotător de la noi din lume și din împrejurimi mai păstrez și astăzi pe șemineu stilizata barcă de gutapercă primită drept premiu în anul I am luat premiul I eram ușor mai ușor decât apa nu înotam zburam numai oamenii privindu-mă dând din mâini credeau că înot chiar se mirau de ce ei atât de înalți de voinici și de experimentați să înoate la fel de repede nu pot în anul I barca era din gutapercă suflată în aură în anul II am luat premiul II eram în creștere poate la fel ca ploaia dar nu mai zburam mă împotriveam curentului ca un pește tânăr cu solzii plesnind de sănătate înotam în orice stil: fluture cometă constelații înotam pe burtă sau pe spate nu mă întrecea decât soarele care era atât de bătrân încât mă păcălea că stă pe loc în anul II barca era din gutapercă suflată în curcubeu în anul III am luat premiul III crescusem prea mult mai greu decât apa orice vis orice sentiment mă trăgeau în adânc dar experiența mă învățase să trăiesc în retenție pe plin sau pe gol lucru deloc ușor mi se puneau cârcei eram nevoit să înot doar cu o mână sau cu un picior sau numai expirându-mă oxidat din anul III barca a fost și a rămas din gutapercă de atunci nu am mai concurat niciodată (este inutil când ți se tulbură apele dimineților) doar priveam de pe dig înotătorii (cei mai mulți alții) și spectatorii (cei mai mulți aceiași) în definitiv și gutaperca are avantajele ei e dură impermeabilă poți trece râuri câte vrei e drept te umilește că simulezi înotul (și dacă asta ar fi totul: trec peste tine pescăruși cabrați fornăi neputincios nu poți să te înalți) și-atunci ascuți căngi și ascuți harpoane cu-o ură furibundă te-nverșunezi pe rame alergând printre urzici diluviene să îl răpui pe marele alb
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate