Alb absurdul, alb absurd,
ce-l ascult cu zâmbet surd,
limpede în plânsete
printre lacrimi zâmbete.


Negrul vag din negru vag
intunerice îl trag,
mort uscat cu zâmbet stors
în ochi albi, miros frumos.


Nonculori trecute șterse
printre umere reverse,
limpede în zambete
plânset făra lacrime.


Astăzi mor încet pe seară,
mâine va fi vineri iară
acea vineri în cerc prinsă
de săruturi neatinsă.


Alb absurdul Negrul vag
in pământ târziu se trag
nonculori trecute șterse
printre umere reverse.


14 iulie 2004