O lacrima cade pe obrazul ei mat
Si in ea se joaca lumina
Venita din strafundul pamantului
Care se roteste in jurul degetului
Repede si descrie agitandu-se
Cercurile infinite copiate
De cei ce se joaca in intuneric
Nevrand sa para mai prejos
Si alegand din multe o fata
In obrazul careia se joaca lumina


Tipete stinse din umbre stravezii
Sunt acoperite de ecoul trenului
Care vine din orasul cu un singur nume
Ce-l poarta atatea fete
Rasfirate prin lumea albastra ,topita
Cu samburi de lumina rece
Ce-i face la fel de reci in felul lor
Bizar de a fi si le da puterea
De a distruge obrazul fierbinte
Ce scoate tipetele ei de durere
Stine de aceeasi lumina
Rece ce-i cade pe fata