Migrația petalelor din gând

Ostrovuri plutesc necontenit
În nostalgica apă a sufletului.
Amintirile izvoarelor gândului
Alcătuiesc paradisul.
Însingurările cu tei înfloriți
Îmi înmiresmează iubita.
Să găsim straniile degete
Pentru a cânta la flautul văzduhului.
Vom pluti în migrația de petale
Până când semințele din noi
Vor alcătui o lume
A stărilor de bine.
Mă rog secundei să-mi dea
Întâmplări senine
Și dacă se poate
O primăvară de cântec.