Pe-afară plouă cu un fel de moarte,
Cu șișuri lungi infipte-n inimi; sânge
Pe gândul că n-ai să mai vii; și plânge
O sclava dulce pe un ciot de carte.

Șoseta plină cu idei mă strânge
În brațe de cafea și vise sparte,
Gagicile din sat au prins să poarte
Când vr`un flăcău in patimă le frânge

Ceaslovul meu cu rime ușurele.
Mă bate-un dor să plec și eu din țară,
Am auzit de-atâția zei și stele

Ce cântă-n baruri muzică usoară
Și tare-aș vrea să fiu și eu ca ele...
C-un fel de moarte plouă pe afară.