Noaptea
ar fi trebuit sa fie locul in care femeile mele de rosu danseaza pe o singura clipa
eu ma trezesc din intimplare si le ating cu timpla ele imi zimbesc
si imi spun apoi ca noaptea e un loc in care atit de multi oameni dorm
cu perna in brate iubind intre palme asteptind ceasul sa sune
precum si eu te astept intre marginile zimtate ale zilei precum un timbru
imi aprind din cind in cind cite o tigara privesc pe geam si imi spun
ca zimbetul asta nu ajuta dar nici nu strica rugaciune tacuta
Poate ca trebuia sa te las sa te trezesti inainte sau dupa sau in timpul
murmurind incantatii vedice doar ca sa ma intrebi : ce faci ? ce naiba faci ?
si mai trece a naibii inca o zi fara
si se mai raceste inca o ciorba inca o zi fara
si mai cresc inca putin intr-o amintire fara
E simbata e ziua in care pisicile se intind prin colturi fara sa dea explicatii
ce usor ar fi fost daca ce usor ar fi fost daca ce usor ar fi fost daca
nu as fi vrut sa fiu poet sa imi adun lumile cu farasul
acum am fi stat deja afara pe marginea unei case adevarate
cu pahare reci in miini cu amintiri diferite in nuante de verde
Insa de aceea ramine intotdeauna
Noaptea
in care am baut prea mult in care am visat prea mult in care
am sa imi imbrac pijamale cu fluturi spunind : totul pe rosu
poate de aceea revin la tine intrebind acelasi lucru
poate de aceea vorbesc uneori atit de incet
poate ca in palme ni se intilnesc niste linii sau munti
Uite ca am ramas tot aici numarind din sase in sase
fara cuvinte prea mari fara jocuri de adulti
Amelie , amelie Tu m'aimes ?
ea roseste si fuge intre ziua mea si ziua ta
acolo unde la jumatate e un pat cu baldachin
Amelie, amelie, tu t'en vas , moi non plus
Si cind ar mai intelege ei ca am plins
Noaptea
cu sau fara luni pline
ca te astept sa ma trezesti din somnul acela
ca orice s-ar intimpla sau daca
luna ar curge pe pamint
am sa arunc aceeasi moneda in aer
acum sau
mai devreme
a mea sau
nimanuia
Noaptea
Visez
printr-o stranie coincidenta
Iubesc cu adevarat