PANORAME DE DINCOLO…


Lumea văzută de dincolo pare mai ireală decât lumea spirituală
Văzută de acolo unde sunteți voi, dragii mei prieteni
Chiar moartea pare un vis frumos pe lângă surogatul pe care
Nu demult îl împărtășeam cu voi, când aveam impresia celei mai
Reale dintre lumile posibile…iar acum realul se dovedește a fi
Cea mai cruntă iluzie din câte există în întregul Univers.
Poate o să vi se pară ciudată predica mea despre ceva cunoscut vouă
Amarnic vă înșelați iubiții mei colegi de suferință, nu știți nimic
Despre infernul ce vă-nconjoară și vă ademenește zilnic,
Cât despre mine, puțin mai încolo, dacă veți fi capabili de-nțelegere
Vă voi promite dezvăluirea unei lumi aparte, lumea celor pregătiți
Pentru o nouă confruntare cu spasmele și durerile renașterii acolo
În sânul iadului terestru, înrolați pentru o nouă aventură a spiritului
Încătușat de bună voie în materie, prețul plătit e inimaginabil de scump
Dar rezultatul obținut depășește puterea noastră de înțelegere.
Probabil vi se pare ciudată această înfrățire a hoitului cu sufletul
Dar altfel nu e posibilă regenerarea divinității, sporirea energiei divine
Chiar dacă pare de necrezut Dumnezeu are nevoie de Creație pentru
A-și putea lărgi orizontul energetic peste limita posibilităților entropice.
Prin Creație, prin trăirile spiritului încătușat de materie, câmpul energetic
Al Creatorului devine la infinit putându-și experimenta posibilele limitări.
În primul moment al apariției unui nou suflet prins în matricea materiei
Lumea primește un impuls special, iar ea la rândul ei răspunde printr-o
Reacțiune care învăluie fătul încă din primele momente ale conceperii sale,
Depinde însă de factorii genetici dacă viitorul prunc va răspunde corect
La mesajul codificat al lumii acesteia, o interpretare cât mai aproape de
Realitatea mundană îi va permite noului născut să parcurgă mai ușor
Treptele devenirii sale ca Om, ajungând un bun păstrător și de asemenea
Un valoros artefact cuantificator al energiei divine.
Primul scâncet al copilului va însemna răspunsul spiritului la atingerea
Nucleului său energetic, impactul fiind aproape întotdeauna dureros
Există și excepții, datorită în primul rând factorului temporal scăzut scurs
De la ultima moarte a individului la prima naștere ca nou apanaj al Creației.
Scufundarea aceasta în mocirla terestră seamănă cu un imens „Patinoar Spiritual”
În care se află căzute, alunecând pe ghețușul spirtului, noile fărâme de energie
Erupte asemenea unor lave incandescente din vulcanul originar numit Dumnezeu.
Un timp nedefinit, nimic nu pare a atenua căderea liberă a infinitezimalelor particule
De energie, dar în cele din urmă zestrea genetică a fiecărui individ și moștenirea
Vieților trecute desfășurate odinioară sub diferite forme structurale, încep încet
Să-și lase amprenta, noul material informațional va echilibra situația.
Începe copilăria propriu-zisă a fiecărui individ, funcție de diferiți parametri
Energo-informaționali și de biocâmpul propriu fiecăruia în parte, are loc
Ceea ce ar trebui să fie, și pentru cei mai mulți dintre noi este, deplina fericire
Adică, vârsta copilăriei, atunci când se formează caracterul uman și se trezesc
Diferitele aptitudini, atunci când prind contur cele mai îndrăznețe vise ale noastre.
După starea febrilă inițială, în timp ce acumularea energetică a cuprins ființa
Are loc fenomenul uitării, care aduce cu sine liniștea dinaintea furtunii
Situația poate fi comparabilă cu legănarea unui Hamac, așa și este numită
Starea de atemporalitate a copilăriei după ieșirea din Patinoar, „Hamacul Spiritual”.
Învăluit în propriul mister, spiritul pare că doarme legănat fără griji în sânul
Mânuit cu dibăcie de sentimentul pur al iubirii, acum intelectul pare că doarme.


Într-adevăr, după o perioadă de acalmie ce durează diferit la fiecare om
În funcție de nivelul său vibrațional, starea edenică a copilăriei se pierde cu timpul
Intervine stadiul pubertății juvenile, când are loc transformarea ființei
Are loc trecerea prin „Tunelul Spiritual”, starea de liniște caracterizată prin
Unduirea Hamacului se transformă la trecerea prin Tunel într-o furtună
Uraganul dezlănțuit al intelectului părelnic adormit, acum se definitivează
Ultimile trăsături ale caracterului și se trasează drumul ce urmează a fi urmat,
La fel ca toate celelalte, și această perioadă variază de la individ la individ.
Esențial este ca spiritul să reușească ieșirea din Tunel, altminteri va suferi enorm
Evident că și omul va trece prin chinuri insuportabile, este perioada cea mai
Dificilă din întreaga aventură a încarcerării spiritului în materie, Tunelul trebuie
Trecut și depășit, după care urmează devenirea propriu-zisă a individului.
Indiferent de trăirile sale, căderile sau urcușurile spirituale vor fi acut resimțite de
Divinitate, acum intervine Cristul Cosmic, care va trăi alături de persoana umană
Toate bucuriile, nefericirile, durerile noastre, fără să intervină decât la cerere.
Spiritele elevate vor fi conduse de către El spre o nouă cale spirituală numită
„Puntea celor singuri Aleși”, în funcție de faptele și gândurile candidaților aspiranți
La această ierarhie spirituală, unii vor ajunge să cunoască încă din viața terestră
Toate formele de manifestare a Unicului Divin din Univers și vor conlucra împreună
Cu Cristul Cosmic la modelarea nu numai a propriei lor ființe ci și a altora care
Au acceptat și solicitat ajutorul ceresc.
În cele din urmă vor recunoaște că lumea în care trăiesc este o iluzie, o proiecție
Astrală a spiritului divin conținut de propriile suflete, dar iluzia este necesară
Și vălul odată scuturat vor înțelege rostul acestui periplu imaginar.
De fapt prin iluzia numită viață realul sporește indefinit spre Absolut și atunci
Se dovedește că Iluzia Cosmică numită Maya este Puntea spre Cealaltă Realitate.
Așadar nu fiți triști, adevărul nu-i chiar așa de înspăimântător precum părea
La începutul povestirii mele, irealitatea acestei lumi naște Adevărata Realitate
Prin trăirile percepute în viața de zi cu zi, spiritul se hrănește cu Energie
Impulsurile trăirilor noastre se dovedesc deci a fi adevărate, dincolo de scenariile
Derulate în fiecare caz în parte. Infernul numit viață terestră în fapt nu există
Doar trăirile noastre sunt reale, sentimentele, gândurile și faptele noastre conduc
Spiritul spre ultimul stadiu spiritual numit „Miriștea” despre care însă nu pot
Nu pentru că nu vreau, ci pentru că nu am cum, să vă spun ceva, căci nimeni
Nu poate vorbi despre Miriște decât Creatorul.
Spiritele care nu reușesc să perceapă Cristul Cosmic vor părăsi scena numită
„Puntea celor singuri Aleși” și-și vor continua periplu inițiatic în funcție de
Acumulările energetice realizate, urmând alte noi cicluri de evoluție la nesfârșit
Până vor reuși să se desprindă de Iluzia cosmică și vor realiza că sunt părtași
La marea aventură a Spiritului Divin pribeag pe Cărările Absolutului Etern…