o furtună stearpă se aciuise pe lângă noi
cerșea de băut printr-un ochi de sticlă
cerul tușea nori de antracit peste noi
ploaia îl bătea peste spate
el tușea cronic și îngrozitor

cerul avea memorie fotografică
se uita la noi cu atenție
ne imortaliza nemurirea
noi ne fugăream pielea cu degetele
zig-zaguri înalte ne desenau formele
zâmbeam transparent pentru viitor
"n-ai teamă - să ne facem gânduri drept paratrăznete"

cerul se împreuna cu pământul la orizont
lumea se împărțea în două
frunzele alergau înnebunite pe străzi să prindă câte ceva
cerul tușea măgăresc
pământul era dat în arendă ploii
ploaia bătea pământul pe burtă
lumease împărțise în două...

o secundă mai la dreapta noastră
cerul se împărțise în două
ca la loterie
mie mi-a revenit partea bolnavă
ție partea cu stele