nepuntincios îți este ochiul
imi fluturi prin fața inimii
incantații de sunete adunate în nopțile unui fruct întreg
începutul și sfârșitul
în foșnet adânc de taină se zbat în potir
cuvintele le desenai cristalin pe ritmul pădurii
în cartea abia începută se nasc durerile privirii
umbrele nopții un vuiet ce-mi scrijelește uimirea
în fiecare dimineață ziua se apleacă peste noapte
inima ta în declin dezechilibrează balanța alternativei
unde e visul tău

care vis

cauți o vârstă suavă
să-i strângi inima în palme

a trecut timpul palmelor îmbrățișate

înalț un măreț imn al durerii

a rămas doar ecoul

nu nu a rămas
cu cenușa cuvintelor
în tremurul pleoapelor ucid depărtarea

eram … doar umbra răstignită pe chipul tău