Garçon, mon cher, azi vreau să mă îmbăt,
Adu-mi, deci, vin (din cel mai bun, desigur)
Și-ndemânatic, ca un logofăt,
Mă lecuiește cu balsam de strugur

Și stai cu mine, ține-mi de urât,
Să uit de soacră-mea și de nevastă,
De gura lor mi-s veșnic amărât
Și vreau să scap de spinii lor din coastă.

Degeaba mă așteaptă ele-n prag
Eu fac ce vreau, nici nu mai dau pe-acasă,
M-am săturat de „ginerică drag”
Și stereo-cotcodăceli la masă.

De se îndură Domnul și le ia
Mă mai abțin cumva o zi și-o noapte
Și-apoi mă-ntorc, mon cher, la dumneata,
Să-mi vindeci conștiința de păcate.

Hai, dă-mi să beau pân-oi uita de tot,
Paharul umple-mi-l până la buză!
E moale patul, dar mă doare-n cot,
Mai dorm încă o dată la peluză.