Timpul se retrase inapoi cu un pas
si-mi sufla la ureche putin din taina lina ,
cum randurile cu flori dintre inima sa
si oglinda cerului intoarsa
uneori ne lasa pe rana parfum
ca sa-i dorim limanul ,
caci liniile trasate intr-un colt
de lacrima nestinsa sunt doar
raze pe cercul interior al stelelor
rasfrante in patima noastra
iar izvorul repede retras
dincolo de ultimul nostru cuvant
e spatiul sacru unde ni se odihnesc zeii
prea curand retrasi din mijlocul zilei ,
apoi iubirea , o zana cocotata
pe macaraua dimensiunilor noastre finale ...