E liniște-arcușul de buze amar
Mai soarbe nectarul și-n cupe de beznă,
Cu lobul urechii răsfrânte spre gleznă,
Aștept în tăcere prefacerea-n jar.

Cuvinte-i simt ochii deasupra, zbătând,
În lacrimi rugându-se gândul meu verde
Se rup continente, dar ea nu mă crede,
Și-atunci stau sub fire de iarbă la rând.

"Sunt simple povești" - din ciorchine aud,
Ea-ntinde vopsele pe cânturi, senină,
Iar talpa-i furnicile iernii ascund.

Și uite-așa cerul genunchii-mi înclină,
Cu sinele-albastru de-un abur prea crud.
Rămâne-o poveste, ultramarină...

29.07.2004

Text cu imagini din proza Danei Stefan (Linea) - "Ciorchini de greieri"