agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-08 | |
hai în stiva cu lemne să ne facem cazemată
spațiile goale dintre spațiile pline împrejuru-ni așezând hai în stiva cu lemne lungă hăt cât magazia și înaltă cât e magazia veche de înaltă ne-ascundem și-apoi râdem de acela care trece împrejurul stivei căutând 10, 20, 30… 100! cine nu e gata îl ia ursul cu lopata! ptiu! 1, 2, 3: pleacă ursul după ei! nu te mișca o să ne-audă pitulușul stai liniștit nu poate înțelege unde ne-am pitit ce ai? ce am? nimic nu am dar lemnele mă leagă prin reci esențe iar pădurea parcă mă întreabă de moartea ei de moartea mea de moartea tuturora e-naltă și e lungă hora eu sunt mic mormântul lor îmi pare locu-n care ne-am scuns atât de bine că nu te-ai recunoște nici trecând pe lângă tine mă recunoaște însă amintirea morților care se-ntreabă și deși mic aud în suflet cum foșnește barba albă iar șalele mă dor sărmanul meu bunic sărmana mea bunică nu plângeți nu aprindeți candela de sticlă e numai joacă de copii ce ați jucat pe când trăiau păpușile și voi e stiva lungă și e-naltă hăt cât magazia încăpem toți ascundeți-vă haide înapoi ia fiți atenți! a mai găsit pe cineva prea bine care n-a știut să se ascundă ce ai? ce am? nimic nu am îmi zic dar simt că-n spațiile goale dintre spațiile pline pădurea vrea să îmi răspundă ultimul scapă turma! (o mai fi unul o mai fi una sau am rămas doar eu ascuns în lemne?) s-a înserat și-n morții ei pădurea-mi face semne: deja-i târziu nimeni nu se mai joacă iar între lemne frigul foamea pot să-ncapă mult prea bine de frică poate tremură copilul care s-a ascuns în mine și ies stricându-mi pentru totdeauna locul meu de taină afară ceilalți mă așteaptă înveliți în haină ce dumnezeu? atât de cald era când jocul s-a pornit i-aș întreba de soare gura de verbe mi-a-nlemnit de parcă n-am știut vorbi vreodată iar stiva e atât de lungă și de-naltă ei râd și nu-nțeleg că-n lemne nu-i tăcere în inocența lor aruncă-n mine mere ca să mă pedepsească fiindcă turma n-am scăpat: ai spart oalele și-ai mâncat sarmalele ai spart oalele și-ai mâncat sarmalele…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate