Mi-ai pus pachet, la școala vieții,
Napolitane de iubire,
Cu umbre-ți mâzgăleam pereții
Portocalii, în năpârlire.

La fiecare despărțire
Porți se trînteau către-nfinituri,
Doar timpul se ruga de ispășire,
Câte-i șopteam, fumând chibrituri.

Sorbeam un gând, gură cu gură,
Și tu-mi pluteai, cumva, pe el
Când timpul se amesteca în cianură
Sperând că-mi va scăpa-n vreun fel.

Mi-ai apărut din nou în față
Candidă, suplă, și-n flori de liliac,
De toate dorurile ce alergau pe ață
S-au deșirat și și-au făcut de cap.