desigur nu va fi poezie
nu poate fi
ultimul poet a murit acum o sută de ani
inconștient
undeva în imperiul austro-ungar
într-un spital alb
sau poate în alt imperiu
la fel de ungar sau poate la fel de alb
nu poate fi decît o banală coincidență ce scriu
acum rusoaica brunetă și suplă atît de brunetă
și atît de suplă
trăncăne la celular într-o limbă elegantă cu ș
parcă Lenin ar fi cu noi și noi cu el
în aceeași paradigmă
trebuie să știți negresele rîd
întotdeauna excitate de limba lui Pușkin
dezechilibru hormonal adus în alabama de peste prut
nu vom putea lua examenul la culoarea albastră nici la roșu
stăm cu fundul pe blugii noștrii de toate zilele dar azi e sîmbătă
o sîmbătă galbenă ca părul ei din nou redneck și din nou sîmbătă
mă întrebi what's all about dar nu se pune problema așa
ăsta e Patapievici cumva aplecat aiurea
aici e ca la el acasă
ăștia nu știu să facă socialism
cum înveți mustangii valsul lipițanilor cum e posibil în tramvaiul de Kiutl
ce privire plată are Cortez femeia cu fața albă
atinge fecioara de Guadelupe și într-o zi va fi grasă și va fi bine
atît de bine pe chipul blondului mormon atît de blond atît de mormon
încît mă agasează cu zîmbetul unui cartof tîmp de Idaho
despre cartofi numai de bine în lumile socialismului utopic
în lumile coreenilor utopici cu copii lor de origami

nu poate fi decît o introducere în viitor cu spatele
un viitor anticolor e numărul E517 ți-am spus
un număr fără corespondent metaforic
fără prăbușiri interioare fără ziduri de rezistență
și mai ales fără căutarea după rosturi
în acest rezervor al timpului pierdut au pus robinet
sîntem departe de frontiera disperării și n-avem același număr
sublimă dialectică în comunitatea dușmanilor
lupta de clasă fără clase visul acelui poet inconștient
omul care nu știe că e mort de o sută de ani
nu are dreptate nu putem spera în mîntuirea aceasta
nici acum și nici în vecii vecilor
amin
am spus încet
spune tare
amin