în capul plin de vorbe în limbi șchioape
a venit timpul în care străzile ți-au căzut printre degete
prietenii au orbit
și stau cu mâinile la spate

iar
simțul acela numai al tău
îți arde podul palmei
își retrage ochii din Arcadia
peste care nu mai cade nici o umbră

și simțul acela numai al tău
se pierde în aburul unei cafele
și în fum de țigară

durerea de cap nu mai trece
iar printre vorbe și-a făcut culcușul homo sapiens
proaspăt ieșit la pensia lui de om