Dup-o noapte de comèdie, că băuse precum porcu’,
L-a trezit pe Nelu, baba: -Scoală-te să vezi Niu Iorcu’!
Iete-l p-ăla de ciment!…Mare-i, Dumnezău să-l țână,
C-are-n cap o coroniță ș-o lanternă într-o mână…

-O-am ajuns?! Făcu el ochii, dezmorțindu-se de oase…
Cred c-am adormit vreo oară, tre’ să fie ceasul șase.
Vezi ce bine-i de Măria?…Ce-i tot plângi atâta soarta?!
Că America-i aproape: Ca de la Oraș la Poarta.

Mai avem, babo, vreo haltă, dacă nu poate vreo două,
Că mi-a zis aseară-o doamnă, c-o s-ajungem pe la nouă.
Ș-uite-așa, că la Cicago, cum ajunse hardughia,
I-aștepta nepoata Meri, ca nu-i mai zicea Măria.

Se-ntâlniră, se țucară…Baba câta măi nătângă
N-o putut să mai târpească și s-o apucat să plângă.
Și ți-i luă frumos nepoata ca să-i ducă-ntr-un salon
S-o aștepte jos, pe scaune, până dă un telefon.

Numai Nelu ce s-aștepte, știți și voi că n-are stare,
Că plecă de lângă babă drept pe gangu’ ăl mai mare.
Când colo, minunăție!…Uite-așa, într-un perete
Se băgară scurt trei babe și ieșiră-n loc trei fete.

-Doamne, bate-mă cu paru’! Ce mașină!…Măi, să fie!
Stai o țâră că mă duc s-o aduc pe Părăschie!
Păi te pui cu-americanu’? mieună el ca o mâță,
Păi pă lângă-american, neamțu’ îi copil dă țâță!

Hai să vezi, măi Părăschie, o mașină d-aia, tare:
Intri-nuntru babă gâbă…șî când ieși, ești fată mare!
O băgă Nelu cu sila, maido să-i sclintească gușa
Ș-așteptă ca din perete să se mai deschidă ușa.

-Tii, bătu-m-ar să mă bată! Își frecă mâinile iute,
Am să capăt o nevastă ca-n o mie nouă sute!…
Când colo, ce crezi că-mi iese? O negreasă d-aia mare
Pe lângă care țiganii poți să juri că-s rupți din soare.

-Măi, săriți măi oameni buni…oameni buni și măi Mărie,
C-asta nu-i a mea muiere…Ce-ați făcut cu Părăschie?
-Ce-i măi bunule, ți-e rău? Îl luă Meri de-o parte,
Nu zbiera ca nime-n lume, doar ni-s oameni d-ăi cu carte!

-Au, că m-o bătut norocu’!…Măi nepoată, ce să fie,
C-am avut limbrici în fund ca s-o schimb pe Părăschie.
Vezi mașina din perete, cea cu ușile de tuci?…
S-o stricat și Părăschie parcă-i cremă de papuci.

Io-am băgat-o cu de-a sila, Doamne rupe-mă de oasă,
C-am vrut numai pentru mine s-o fac tânără, frumoasă!
-Bunule, păi ăsta-i liftu’! Se dezmetici Mărie
Baș atunci când după ușă se ivi și Părăschie:

-Măi bărbate, du-te-amaru, ce tot strigi ca apucatu’?
Nu mă face de rușine că ne știe-aici tăt natu’!
Doamne, cât ești de prostan!…Taci și-ascultă-mă un pic:
Asta nu-i orice mașină, ăsta-i avion d-ăl mic!…

(Va urma)



În ajutorul cititorului:


de comèdie=de tot râsul
uica=unchi
Oraș (Caransebeș), Poarta=localități apropiate în Banatul de munte
a târpi=a rezista
gang=coridor, hol
maido=aproape, mai…mai
a sclinti=a strâmba, a luxa
gușă=gât
tăt natu’=fiecare, toată lumea